Arhiva de taguri | "hernie inghinala"

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Hernia inghinala – operatie clasica sau laparoscopica?

Posted on 06 Iunie 2012 by Dr. Teodor Buliga

Este cel mai frecvent tip de hernie (2/3 din total) şi una dintre cele mai răspândite afecţiuni ale omului modern – o zecime din populaţia Globului prezintă o hernie inghinală la un moment dat pe parcursul vieţii. Apare într-o zonă slabă a peretelui abdominal inferior, între creasta iliacă (marginea laterală a bazinului), ligamentul inghinal („stinghia”, cum este cunoscută popular) şi marginea laterală a muşchiului drept abdominal. Există două tipuri mai frecvente de hernie inghinală – oblică externă sau indirectă (două treimi din cazuri), situată mai lateral, şi directă (o treime), spre muşchiul drept abdominal.

Apare mai frecvent la bărbaţi (90%). Pe de o parte, aceştia au bazinul îngust şi înalt, inserţiile muşchilor abdominali lăsând un gol, un punct de minimă rezistenţă, pe unde se produc herniile. Pe de altă parte, prin acest gol trece … testiculul, care se formează în abdomen, de unde coboară spre scrot în timpul vieţii intrauterine. Pe traseu se formează o comunicare între abdomen şi scrot – numită canal peritoneovaginal – care în mod normal se închide până la naştere sau în primele luni după aceea. Dacă rămâne deschis, vorbim de o hernie inghinală congenitală, care este exclusiv oblică externă. În coborâre, testiculul lasă în muşchi un tunel, numit canal inghinal, pe unde trece „rădăcina testiculului”, funiculul spermatic. Acesta este de fapt un cordon care conţine vasele testiculare şi deferentul, canalul prin care sunt transportaţi spermatozoizii. Cu vârsta sau sub acţiunea unor factori favorizanţi, pereţii canalului inghinal îşi pierd trăinicia, caz în care pot apărea ambele tipuri de hernie inghinală.

Hernia inghinală se manifestă ca o umflătură în regiunea inghinală. Netratată, ea creşte progresiv, ajungând până în scrot. În funcţie de lungimea sacului herniar, vorbim de punct herniar (abia se palpează la nivelul orificiului profund al canalului inghinal), hernie inghinofuniculară (când vârful sacului intră în canalul inghinal), bubonocel (sacul apare la orificiul superficial al canalului inghinal) sau hernie inghinoscrotală, când ajunge în scrot. Sacul herniar prezintă la nivelul orificiului inghinal profund o gâtuitură, numită colet. Cu cât acesta este mai îngust, cu atât durerile locale sunt mai severe şi riscul de încarcerare / strangulare mai mare. În stadiile avansate, orificiul profund este atât de larg, încât se suprapune cu cel superficial, canalul inghinal fiind practic desfiinţat. Durerile locale sunt mai mici, dar apar deja probleme la distanţă, constipaţia cronică fiind poate cea mai simplă dintre ele. Există în popor legenda că o hernie netratată evoluează către cancer. Nu este adevărat, hernia ca atare neprovocând teribila maladie. Se întâmplă însă, mai ales la vârstnici cu hernii gigante, ca pe intestinele din sac să se dezvolte, independent, un cancer, al cărui diagnostic este pus doar în momentul operaţiei pentru hernie, de unde şi povestea.

Cu excepţia herniilor congenitale, care se mai pot închide spontan în primele luni de viaţă, hernia inghinală a adultului nu se remite fără tratament chirurgical. Din contră, ea evoluează permanent, sporindu-şi dimensiunile. Purtarea diferitelor centuri nu ajută cu nimic la încetinirea progresiei bolii, ba chiar poate favoriza lezarea intestinelor din interiorul sacului herniar. Vârsta nu este o contraindicaţie pentru corectarea herniei inghinale, majoritatea pacienţilor fiind de altfel vârstnici. Anestezia rahidiană, de departe cea mai folosită în hernia inghinală, este foarte bine tolerată la vârste înaintate şi la cardiaci. Se poate interveni chirurgical şi sub anestezie generală, care devine obligatorie în cazurile operate laparoscopic.

Au fost imaginate o sumedenie de procedee pentru repararea herniei inghinale. Chiar dacă se mai acceptă astăzi şi tehnici fără plasă (se numesc procedee tisulare, adică folosesc ţesuturile pacientului), procedeele aloplastice (cu plasă) au devenit standard în ultimul deceniu. Cel mai folosit în prezent este procedeul Lichtenstein „tension-free” (fără tensiune). Presupune amplasarea unei plase prin deschiderea canalului inghinal, aşadar prin tăietură clasică. Este procedeul considerat la momentul actual ca având cele mai bune rezultate şi cel mai mic risc de recidivă. Din ce în ce mai multe studii recente arată că şi procedeele laparoscopice încep să egaleze performanţele procedeului Lichtenstein. Plasa se poate monta şi laparoscopic, prin abdomen (procedeu transabdominal properitoneal – TAPP) sau chiar fără a deschide peritoneul (extraperitoneal în totalitate – TEP).

Indiferent de procedeul ales, hernia inghinală necomplicată este uşor de tratat chirurgical. Complicaţiile ei pot fi însă redutabile, cura herniei fiind în acest caz dificilă. Sunt suficiente motive pentru a nu amâna efectuarea intervenţiei chirurgicale salvatoare.

Citeste si:
Plasa pentru hernie – informatii generale

Comments (644)

Tags: , , , ,

Ştiaţi că …

Posted on 25 Ianuarie 2012 by Dr. Teodor Buliga

  • în varianta originală, jurământul lui Hippocrat interzicea cu desăvârşire extragerea „pietrelor de la fiere”?
  •  în urmă cu numai o sută de ani chirurgii intrau în sala de operaţie îmbrăcaţi cu haine elegante – frac, joben etc – şi operau cu mâinile goale?
  • animalul cel mai utilizat pentru exersarea tehnicilor chirurgicale este porcul, acesta având o conformaţie a organelor interne foarte asemănătoare cu a omului?
  • prima colecistectomie laparoscopică din lume a fost efectuată în 1987 şi nu folosea camere de luat vederi, chirurgul fiind nevoit să privească în burta bolnavului printr-un tub cu lentile speciale? Camera de luat vederi a fost introdusă un an mai târziu, dar tehnica nu s-a impus uzual decât în 1992.
  • primele colecistectomii laparoscopice din România au fost efectuate relativ rapid, în 1993, la Cluj şi Constanţa?
  • s-a reuşit recent, cu succes, efectuarea colecistectomiei laparoscopice prin …vagin?
  • varicele, hernia şi hemoroizii se asociază frecvent, apariţia lor fiind favorizată de un defect individual de sinteză a colagenului? Hemoroizii nu sunt altceva decât varice dezvoltate în regiunea anală.
  • procedeul de reparare a herniei inghinale cel mai folosit astăzi a fost imaginat de americanul Irving Lichtenstein în 1984 şi presupune utilizarea unei plase dintr-un material înrudit cu guta de pescuit?
  • arderea bubelor şi tăieturilor, folosită din cele mai vechi timpuri pentru a opri sângerarea, este şi astăzi procedeul de hemostază cel mai utilizat în timpul unei operaţii?

 

Comments (2)

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

HERNIILE PERETELUI ABDOMINAL

Posted on 23 Ianuarie 2012 by Dr. Teodor Buliga

Presupun exteriorizarea sub piele a organelor din abdomen (intestin, vezică urinară etc.), prin zone de minimă rezistenţă ale peretelui abdominal: la buric – hernia ombilicală, deasupra  lui – hernia epigastrică, în porţiunea inferioară a abdomenului – hernia inghinală sau hernia femurală. Când hernia apare în urma unor rupturi musculare sau după intervenţii chirurgicale, se cheamă eventraţie sau hernie posttraumatică/postincizională. Indiferent de cauze şi localizare, singurul tratament curativ pentru hernie este cel chirurgical. În lipsa inervenţiei chirurgicale, organul herniat poate muri, generând uneori complicaţii  cu risc vital.

Continue Reading

Comments (840)

Dr. Teodor Buliga "Odată admis printre membrii profesiunii de medic mă oblig solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii. Îmi voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate. Sănătatea pacienţilor va fi prima mea grijă. Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană."
Extras din Jurământul lui Hippocrate