Arhiva | August, 2014

Sarcoamele de parti moi

Taguri: , , , , , , , , , , , , , ,

Sarcoamele de parti moi

Postat in 27 August 2014 de Dr. Teodor Buliga

Tumora de parti moi in treimea inferioara a coapsei. De remarcat hipervascularizatia si aspectul infiltrat al tegumentelor

Tumora de parti moi in treimea inferioara a coapsei. De remarcat hipervascularizatia si aspectul infiltrat al tegumentelor

Generalitati
Sarcoamele de parti moi reprezinta tumori cu originea in tesuturile conjunctive (cele care leaga intre ele diferitele organe si structuri ale corpului uman: oase, cartilaje,  muschi, grasime, vase de sange, limfatice etc). Mai sunt denumite si tumori mezenchimale sau mezodermice. Ca sa intelegem de ce, trebuie sa stim ca in prima perioada de viata intrauterina embrionul uman este format din numai trei straturi celulare, trei foite distincte dispuse una peste alta. Foita de deasupra se numeste ectoderm – din ea se vor naste pielea si tot sistemul nervos;  foita de dedesubt se numeste endoderm – din ea se vor forma tubul digestiv, vezica urinara, plamanii  etc. Foita centrala se numeste mezoderm si da nastere celorlalte tesuturi – muschi, oase, aparat circulator etc.

Din punct de vedere evolutiv, sarcoamele sunt tumori maligne – ele pot metastaza. Cu alte cuvinte, celulele pleaca din tumora de origine (tumora primara), scapa mecanismelor de aparare ale organismului si se fixeaza la distanta de punctul de plecare, unde vor da nastele altor tumori, numite tumori secundare sau metastaze. Din acest punct de vedere, sarcoamele de parti moi sunt considerate cancere ale tesuturilor moi, in sensul larg al cuvantului. Trebuie spus ca in sens strict, restrans, notiunea de cancer se refera la tumorile maligne cu origine in foita inferioara a embrionului. Multe dintre acestea determina deformarea organelor de origine, care par invadate de tumora, “stranse in cleste”, de unde si descrierea vechilor anatomisti (“cancer” inseamna crab in latina). Atat sarcoamele, cat si cancerele propriu-zise sunt reunite intr-o grupa mare de afectiuni botezate neoplazii (adica tesuturi nou aparute, nou formate).


AspectRMN1

AspectRMN2

Aspect RMN al aceleiasi tumori. Se remarca delimitarea imprecisa fata de tesuturile vecine si necroza centrala. Examen anatomopatologic postoperator: tumora cu celule gigante a tesuturilor moi (GCT-ST)

Tipuri de sarcoame
Sarcoamele osului (osteosarcomul – cu origine in celulele osoase, si condrosarcomul – cu origine in cartilaje) au proprietati diferite si din acest motiv sunt de tratate ca o entitate separata. Celelalte sarcoame formeaza o grupa foarte pestrita de tumori, fiind denumite “la gramada” sarcoame ale tesuturilor moi. Pentru ca se pot naste dintr-o multitudine de tesuturi, sarcoamele de parti moi difera mult intre ele. In functie de celulele de origine, aceste tumori maligne pot fi mai mult sau mai putin agresive, metastazeaza imediat sau, din contra, rarisim, raspund bine la tratament sau aproape deloc. Putem vorbi de: liposarcom (cu origine in celulele adipoase), dermatofibrosarcom (cu origine in celulele mezenchimale, conjunctive, din straturile profunde ale pielii), neurofibrosarcom (pleaca din celulele mezenchimale care inconjoara nervii si NU din neuronii propriu-zisi, care am vazut ca au alta origine), angiosarcom si limfangiosarcom (din vasele de sange, respectiv vasele limfatice), leiomiosarcom si rabdomiosarcom (din celulele musculare netede – “muschii” organelor interne, respectiv fibrele musculare striate, adica musculatura propriu-zisa), asa numita tumora cu celule gigante a tesuturilor moi (o forma atipica de sarcom) etc.

Tumora subcutanata la nivelul gambei. Examenul clinic direct nu evidentiaza elemente sugestive pentru malignitate, cu exceptia fixarii posterioare a tumorii.

Tumora subcutanata la nivelul gambei. Examenul clinic direct nu evidentiaza elemente sugestive pentru malignitate, cu exceptia fixarii posterioare a tumorii.

Cum se manifesta sarcoamele de parti moi?
Sarcoamele de parti moi apar de regula ca o “carnotenie” crescuta anormal si relativ rapid sub piele (de aici si denumirea afectiunii – sarcos inseamna “carne” in limba greaca). Mai bine de jumatate se formeaza la nivelul membrelor. Sarcoamele capului si gatului sunt ceva mai rare. Pentru ca apar in mijlocul unor tesuturi moi, usor deformabile, ating de obicei dimensiuni mari inainte sa devina deranjante. De altfel, durerile sunt necaracteristice sarcoamelor si se manifesta numai dupa ce acestea ajung sa comprime un nerv. Desi sunt rare (cam 1 % din totalul neoplaziilor maligne la adult, respectiv una din 7-8 neoplazii maligne la copil), sarcoamele sunt de regula foarte agresive. De aceea, orice tumora, orice umflatura care creste rapid si nu doare, care nu se asociaza cu semne de inflamatie, trebuie investigata de urgenta, incepand printr-un control medical direct. Sunt semne de alarma suplimentare duritatea formatiunii, prezenta unei vascularizatii abundente la acest nivel, orice semn de invazie a tegumentelor care acopera tumora, fixitatea ei fata de tesuturile vecine.

AspectRMN3

Cum se diagnosticheaza sarcoamele de parti moi?
Cand sunt superficiale si accesibile examenului direct, consultul chirurgical capata importanta maxima, ridicand imediat suspiciunea prezentei unui sarcom. Aceasta suspiciune poate fi intarita prin cateva investigatii imagistice – in special ecografie de parti moi si RMN, eventual CT – care aduc informatii suplimentare despre existenta unei vascularizatii locale abundente, despre raporturile tumorii cu structurile vecine, ba chiar despre posibila origine a tumorii. Radiografia clasica are valoare mai redusa, ea fiind menita sa scoata din discutie originea osoasa a leziunii. Confirmarea existentei unui sarcom de parti moi se face exclusiv in urma examenului microscopic. Fragmentele trimise la examen microscopic se obtin fie prin prelevarea lor cu un ac special (punctie-biopsie), fie prin extirparea chirurgicala a unui fragment tumoral (biopsie chirurgicala), fie prin extirparea in totalitate a tumorii (excizie chirurgicala completa). In sarcoamele superficiale, cu localizare favorabila din punct de vedere chirurgical, excizia chirurgicala completa ca prim timp operator este de preferat, ori de cate ori este posibila, sub rezerva ca interventia initiala poate fi completata ulterior de alte procedee chirurgicale. Nu de putine ori este nevoie de procedee de chirurgie plastica, pentru a corecta defectul lasat dupa extirparea tumorii (aceasta se scoate impreuna cu o parte din tesuturile normale din jur). Pentru sarcoamele profunde sau in cele dificil de abordat chirurgical, se considera astazi ca punctia-biopsie percutanata, facuta in anumite conditii (sub ghidaj imagistic, prelevand suficient tesut pentru un examen histopatologic complet) aduce mai multe avantaje decat o excizie chirurgicala facuta in pripa sau incompleta.

AspectRMN4

Aspect RMN al aceleiasi tumori. Se remarca delimitarea imprecisa fata de tesuturile profunde, dar fara invadarea muschilor gambei. Examen anatomopatologic postoperator: liposarcom.

Tratamentul sarcoamelor de parti moi
Ca in cazul tuturor neoplaziilor maligne, tratamentul sarcoamelor este multidisciplinar, implicand chirurgul, oncologul si radioterapeutul. Pentru ca multe dintre sarcoamele de parti moi raspund greu sau deloc la radioterapie si la chimioterapie, chirurgia ocupa adesea rolul principal. Din pacate, aceste tumori se caracterizeaza printr-o rata mare de recidiva, ceea ce inseamna ca reaparitia unor leziuni similare in acelasi loc sau in imediata vecinatate este relativ frecventa, de unde si necesitatea unor interventii chirurgicale seriate, succesive. O alta consecinta directa este nevoia unei supravegheri periodice minutioase, pentru a surprinde in stadii incipiente eventuala recidiva locala. Atunci cand este vorba de o tumora radiosensibila, iradierea locala poate scadea la minim acest risc. Cu toate ca sunt indeobste rezistente la chimioterapie, exista citostatice active si asupra acestor tumori.  Recent au fost introduse in practica substante cu efect specific, tintit, pe anumite tipuri de sarcoame. Este numai unul dintre motivele pentru care implicarea oncologului in tratamentul acestor leziuni este obligatoriu.

Comentarii (273)

Dr. Teodor Buliga "Odată admis printre membrii profesiunii de medic mă oblig solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii. Îmi voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate. Sănătatea pacienţilor va fi prima mea grijă. Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană."
Extras din Jurământul lui Hippocrate