Arhiva | Septembrie, 2012

Cancerul de colon drept

Taguri: , , , , , , , , , , , , , , ,

Cancerul de colon drept

Postat in 11 Septembrie 2012 de Dr. Teodor Buliga

Tumora colon drept

Intestinul gros (colonul) este ultima porţiune a tubului digestiv. Cuprinde mai multe segmente, diferite ca  structură şi funcţii. De aceea, simptomatologia, evoluţia în timp şi tratamentul cancerului de colon variază, în funcţie de localizarea tumorii. Cancerul de colon drept include tumorile maligne apărute în jumătatea dreaptă a colonului. Operaţia standard este hemicolectomia dreaptă, prin abord clasic sau laparoscopic.

Anatomie
Colonul este dispus în abdomen ca un “U” răsturnat, înconjurând intestinul subţire, care se goleşte în el într-o zonă dilatată numită cec. Cecul este situat în partea dreaptă jos a abdomenului, împreună cu apendicul (cele două organe sunt legate între ele).  De la cec, colonul urcă spre ficat (se şi numeşte colon ascendent), unde formează o curbură (flexura hepatică), cotind în unghi drept spre partea stângă a corpului. Porţiunea care străbate abdomenul dintr-o parte în alta se numeşte colon transvers şi trece puţin pe deasupra ombilicului. Limita dintre colonul stâng şi colonul drept nu este fixă, raportat la lungimea intestinului gros. Cu alte cuvinte, un segment al intestinului gros poate fi mai  lung sau mai scurt. Totuşi, delimitarea dintre ele este clară pentru chirurg: colonul drept are aceeaşi vascularizaţie ca şi intestinul subţire, primind sânge prin artera mezenterică superioară. Cancerul de colon drept poate da metastaze în ganglionii situaţi de-a lungul acestei artere, care ajunge până în spatele pancreasului.

Simptomele cancerului de colon drept
Cancerul de colon drept evoluează mult timp asimptomatic. Intestinul nu doare dacă nu este inflamat sau dilatat. Or, cecul şi colonul ascendent au diametru mare. Materiile fecale ajunse în cec sunt semilichide şi se pot strecura mai uşor printre obstacole, de aceea diagnosticul este pus de regulă în stadii avansate. Când apar, durerile semnifică invazia organelor vecine (muşchi, perete abdominal, nervi, ureter, duoden etc). Ele cresc progresiv în intensitate. Pentru că tumorile de colon drept au loc să se dezvolte nestingherite, ating dimensiuni disproporţionat de mari faţă de posibilităţile vaselor sangvine de a le asigura hrana. De aceea, bucăţi din ele mor periodic şi se elimină în fecale. Ulcerarea lor permanentă provoacă sângerări mici, dar constante, pacientul devenind anemic. Totuşi, sângele eliminat va fi descompus de bacterii şi nu va apărea ca atare în scaun, care pare normal. În cancerul de colon drept sângerările anale sunt foarte rare şi apar doar când tumora rupe un vas mai mare. Oboseala, slăbiciunea, scăderea inexplicabilă în greutate sunt semne indirecte de cancer, dar sunt foarte nespecifice (apar într-o sumedenie de alte boli). Ocluzia intestinală este rară şi apare de regulă în formele avansate de boală, dacă tumora se află pe flexura hepatică sau acolo unde intestinul subţire se varsă în cec. În aceste cazuri, există şanse ca boala să fie descoperită mai rapid.

Investigaţiile utile în cancerul de colon drept
Se începe printr-un consult medical şi un minim set de analize. Dacă analizele de laborator arată o anemie a cărei cauză nu poate fi precizată, se caută obligatoriu un cancer de colon drept, mai ales dacă pacientul a trecut de prima tinereţe (am operat însă cazuri abia sărite de 30 de ani). Uneori în sânge apar substanţe produse strict de celulele neoplazice, numite markeri tumorali (CEA, CA 19-9 etc). Determinarea lor nu se face de rutină, ci doar dacă se suspicionează prezenţa unui cancer. Markerii tumorali sunt utili şi pentru monitorizarea postoperatorie a pacientului. Ei reapar în sânge cu mult timp înainte ca eventuala recidivă sau metastază să fie vizibilă prin alte investigaţii. Ecografia  nu este potrivită pentru organe care conţin aer (tubul digestiv). Tumora se vede ecografic numai dacă are dimensiuni mari. Totuşi, ecografia decelează metastazele din ficat, elimină alte cauze ale simptomatologiei, nu doare, nu iradiază şi se poate repeta ori de câte ori este nevoie, fiind inclusă de rutină în investigaţiile cancerului de colon drept. Cea mai bună investigaţie rămâne colonoscopia, cu condiţia să exploreze inclusiv cecul. Dacă identifică o tumoră colonică, ea permite prelevarea de biopsii şi diagnosticul histopatologic se obţine chiar înainte de operaţia propriu-zisă. Când starea pacientului nu permite efectuarea colonoscopiei, aceasta e înlocuită cu o tomografie computerizată. Examenul CT cu substanţă de contrast este aproape la fel de bun precum colonoscopia. Permite stadializarea bolii, prin identificarea eventualelor metastaze la distanţă. Diagnosticul de certitudine se pune doar prin examen histopatologic, pe fragmente de tumoră obţinute colonoscopic sau chirurgical. 

Anastomoza dupa hemicolectomie dreapta

Tratamentul cancerului de colon drept
Ca orice neoplasm, cancerul de colon drept beneficiază de un tratament complex,  care include metode chirurgicale, radioterapie şi chimioterapie (tratament medicamentos specific). Pentru cancerul de colon în general, chirurgia joacă rolul principal. Operaţia îşi propune extirparea tumorii chiar şi în cazurile foarte avansate, cu metastaze, pentru a evita apariţia complicaţiilor (ocluzie, sângerări , fistule etc.). 

Piesa de hemicolectomie pentru tumora cecala

Operaţia standard se numeşte hemicolectomie dreaptă cu ileotransversoanastomoză. Chirurgul extirpă ultima porţiune a intestinului subţire (ileonul terminal), tot colonul drept  şi ganglionii limfatici aferenţi vaselor care irigă porţiunea extirpată. El uneşte apoi capătul intestinului subţire cu porţiunea rămasă din colon (colonul transvers). Atunci când tumora invadează organe care nu pot fi extirpate, boala este prea avansată, starea pacientului nu permite o operaţie amplă, nu se mai scoate tumora, ci se scurtcircuitează zona respectivă, unind intestinul subţire cu cel gros, în aval de obstacol.

Tumora cecala pe piesa de hemicolectomie

Se asigură astfel măcar un tranzit intestinal apropiat de normal. Pe scară largă, hemicolectomia dreaptă se practică prin abord clasic, prin tăierea peretelui abdominal. Incizia este verticală, de-o parte şi de alta a ombilicului. Intervenţia este practicată din ce în ce mai frecvent prin tehnica laparoscopică, beneficiind de toate avantajele, dar şi de micile inconveniente ale laparoscopiei (din păcate, metoda presupune instrumentar şi aparatură specială, aşadar costuri relativ mari pentru condiţiile socio-economice din România). În toate situaţiile, pacientul trebuie luat în evidenţa serviciului teritorial de oncologie. Medicul oncolog este cel care va stabili, de comun acord cu ceilalţi specialişti implicaţi, ce alte tratamente urmează să-i mai fie prescrise pacientului, dar şi planul de investigaţii care trebuie efectuate postoperator. Datorită lor, cancerul de colon, unul dintre cele mai răspândite neoplasme la nivel global, nu mai este considerat astăzi o boală incurabilă.

Comentarii (150)

Ce mancam dupa operatia de hernie?

Taguri: , , , , , ,

Ce mancam dupa operatia de hernie?

Postat in 11 Septembrie 2012 de Dr. Teodor Buliga

Sac hernie epigastrica disecat

Sub denumirea generică de „hernie” se ascund mai multe afecţiuni care au ca numitor comun un defect al peretelui abdominal. Fiecare din variabilele care caracterizează aceste boli (localizare, dimensiune, organ herniat, complicaţii) poate dicta o anumită atitudine terapeutică, cu alte cuvinte poate modifica tratamentul standard al herniei.  În funcţie de aceşti  parametri şi de procedeul chirurgical ales, regimul care trebuie urmat după operaţie poate varia semnificativ de la un pacient la altul, de unde şi necesitatea ca acesta să fie individualizat. Totuşi, există câteva principii generale de care trebuie să ţinem cont.

Până la inventarea procedeelor moderne de reparare a herniei, pacientul era sfătuit să urmeze un regim strict, cu evitarea timp de minim 3 luni a tuturor alimentelor care l-ar fi putut fie constipa, fie meteoriza (balona) excesiv. Efortul din timpul defecaţiei sau distensia abdominală severă erau incriminate drept cauze principale pentru numărul mare de recidive. Majoritatea procedeelor moderne presupun însă folosirea unei proteze sintetice, a unei plase. Montarea ei se face fără tensiune, cu alte cuvinte repararea herniei se realizează fără a trage prea mult de muşchi sau aponevroze.  Din acest motiv, impunerea unui regim alimentar strict după cura chirurgicală a herniei necomplicate şi-a pierdut din importanţă.

Sutura muschi operatie hernie epigastrica

Practic, în primele 24 de ore postoperator pacientul consumă alimente uşor digerabile, preferabil lichide (iaurt, supă, ceai, dar şi carne slabă). Ulterior, dacă şi-a reluat tranzitul intestinal,  se poate reveni rapid la alimentaţia normală. În varianta în care operaţia a fost făcută clasic, muşchii fiind tăiaţi pe o distanţă variabilă, sunt totuşi de evitat pentru o scurtă perioadă alimentele care provoacă meteorism, balonare abdominală (fasolea boabe, mazărea boabe, unele fructe crude, piureul de cartofi) şi cele care constipă (orezul, brânza uscată etc). Asta nu pentru  că ar avea efecte nocive asupra zonei operate, ci pentru a nu adăuga un disconfort suplimentar (tensionarea muşchilor din zona operată provoacă dureri). Herniilor necomplicate operate laparoscopic nu li se aplică, de regulă, nici măcar aceste restricţii. În concluzie, după doar câteva zile de la operaţie pacienţii ar trebui să adopte acelaşi regim alimentar pe care ar trebui să-l urmeze orice om obişnuit.

Nu la fel stau lucrurile în cazul herniilor complicate. Acestea pot evolua cu gangrenă intestinală, ocluzie completă etc. În aceste situaţii regimul alimentar se alege în funcţie de starea organului herniat şi nu de hernia propriu-zisă. De multe ori, herniile strangulate impun rezecarea unei porţiuni de intestin, continuitatea digestivă fiind refăcută în acelaşi timp operator (altfel spus, în aceeaşi operaţie chirurgul scoate intestinul mort şi coase cap la cap porţiunile rămase). Cicatrizarea intestinului suturat durează 3 – 4 săptămâni. Aşadar, după o operaţie de hernie cu rezecţie de intestin trebuie urmat un regim special timp de aproximativ o lună.

În primele 24-72 de ore alimentele consumate vor avea consistenţă mai apropiată de lichide. În cazuri severe pacientului i se permite să consume numai apă şi supă strecurată, până la reluarea tranzitului intestinal (eliminarea de gaze, materii fecale). Iaurtul, supa, brânza dietetică, făinoasele corect preparate, eventual carnea slabă, unele legume fierte (morcovi fierţi) se introduc apoi progresiv. După normalizarea scaunului, pacientul poate consuma aproape orice, evitând totuşi mesele abundente, cu dulciuri sau fructe crude, care fermentează imediat, alimentele care constipă, alimentele cu resturi de mari dimensiuni (sâmburi, coji dure  etc).  După o lună de la rezecţia intestinală, regimul poate reveni la normal, rămânând guvernat de aceleaşi reguli ale alimentaţiei sănătoase pe care ar trebui să le urmăm cu toţii.

 

Citeste si:

Hernia ombilicala – o afectiune letala?

Hernia inghinala – operatie clasica sau laparoscopica?

 

Comentarii (21)

Ce mancam dupa operatia de colecist?

Taguri: , , , , , , ,

Ce mancam dupa operatia de colecist?

Postat in 11 Septembrie 2012 de Dr. Teodor Buliga

Colecist plin cu calculi

Chiar dacă astăzi este considerată o operaţie simplă (mai ales în varianta laparoscopică), colecistectomia (extirparea colecistului) are câteva consecinţe asupra digestiei. Ficatul produce bilă în permanenţă. Aceasta este eliminată continuu spre exterior, dar nu ajunge imediat în intestin, ci se acumulează în colecist, care serveşte aşadar ca depozit de bilă. De aici se elimină în duoden în timpul meselor. Cu cât alimentele ingerate conţin mai multe grăsimi, cu atât bila se goleşte mai rapid şi în cantitate mai mare.

Bila e un amestec de substanţe, multe dintre ele rezultate din activitatea metabolică a ficatului, reactorul chimic al organismului. Prin bilă se elimină parte din colesterolul în exces, o substanţă rămasă după distrugerea hemoglobinei (ea dă bilei culoarea galben-verzuie), mucus, săruri minerale, apă, dar şi unele subtanţe cu rol în digestie, numite acizi biliari. Aceştia acţionează ca detergent, „dizolvând” grăsimile şi ajutând organismul să le digere. În lipsa acizilor biliari, niciun aliment gras (inclusiv vitaminele liposolubile) nu ar mai putea fi folosit de organism, fiind eliminat ca atare.

După colecistectomie bila nu mai are unde să se depoziteze între mese, ca urmare se va scurge continuu în intestin, cel puţin în primele zile de la intervenţie. Cantitatea totală produsă zilnic de ficat rămâne constantă, se modifică doar ritmul de eliminare a ei. Logic, dacă pacientul recent operat consumă multe grăsimi odată, cantitatea disponibilă de bilă este insuficientă pe termen scurt şi alimentele respective vor rămâne nedigerate, fiind eliminate ca atare în scaun. Acesta devine mai moale, mai uşor, uneori mai urât mirositor. De aceea, cel puţin în primele zile după operaţia de fiere (chiar o lună, după şcoala clasică) pacientul trebuie să evite consumul excesiv de alimente grase.

Pe de altă parte, bila este iritantă pentru stomac. Imediat după operaţie stomacul se goleşte mai greu, bila ajunsă în intestin inundându-l (reflux biliar intragastric). Golirea stomacului este stimulată de mâncarea ingerată, care în plus se şi combină cu bila, ajutând la îndepărtarea ei. Dacă pacientul mănâncă doar o singură dată pe zi,  acest fenomen protector se produce prea rar. Bila are suficient timp să acţioneze asupra mucoasei gastrice, pe care o irită. Ca acest lucru să fie evitat, pacientul trebuie să mănânce puţin şi des.

Colecistita acuta colecist cu calculi mari

În varianta în care pacientul a suferit o colecistectomie clasică, deschisă, muşchii abdomenului au fost tăiaţi pe o lungime variabilă şi apoi cusuţi la loc. Vindecarea lor durează aproximativ o lună, a aponevrozelor dintre ei cam 3 luni. În intervalul respectiv, factorii care cresc tensiunea din muşchi (efortul fizic intens) sau presiunea din abdomen (balonarea, constipaţia) pot provoca rupturi ale peretelui, ducând la formarea unei eventraţii. Ca atare, pacientul trebuie să evite alimentele care îi provoacă balonări (fasolea boabe, mazărea boabe, unele fructe crude) şi pe cele care îl constipă (orezul etc). Aceste restricţii nu se aplică, din fericire, după colecistectomia laparoscopică.

Concret, în prima zi postoperator pacientul consumă doar lichide şi alimente uşoare (iaurt, supă, brânză de vaci), tubul digestiv fiind încă „turmentat” după anestezia generală. Acest regim se poate prelungi până la 2-3 zile dacă colecistita se complicase, de exemplu, cu peritonită. Ulterior, pacientul va începe să mănânce progresiv şi alte alimente, luând pe cât posibil 3 mese principale şi 2 gustări. În primele zile după operaţie (o lună cel mult), alimentele trebuie să conţină puţine grăsimi. Sunt interzise prăjelile, răntaşurile, slănina, jumările, untul, maioneza, salata de icre cu ulei, frişca, smântâna grasă, tocăturile din carne grasă. Uleiul ca atare nu este interzis, nici brânza, caşcavalul, ouăle, nucile ori alte seminţe grase, cu condiţia să fie consumate cu moderaţie, în funcţie de toleranţa digestivă a fiecăruia. Din punctul de vedere al operaţiei de colecist, regimul alimentar nu impune restricţii la carne slabă (pui, peşte, viţel), legume, lactate slabe, fructe sau pâine. După 2-4 săptămâni (interval mai scurt după colecistectomia laparoscopică, mai lung după colecistectomia clasică) pacientul se poate alimenta ca orice om obişnuit. În fond, regulile unei alimentaţii sănătoase ar trebui urmate toată viaţa, indiferent dacă am suferit o operaţie de fiere ori nu.

Comentarii (678)

Ce mancam dupa operatia de apendicita?

Taguri: , , , , , , ,

Ce mancam dupa operatia de apendicita?

Postat in 11 Septembrie 2012 de Dr. Teodor Buliga

Apendicita acuta

Extirparea apendicelui, indiferent de tehnica aleasă, presupune închiderea orificiului prin care acesta şi cecul, prima porţiune a intestinului gros, comunică. Altfel spus, după absolut toate operaţiile de apendicită (nu contează dacă apendicectomia a fost clasică sau laparoscopică) peretele cecului va avea cel puţin o sutură. Că aceasta e făcută cu fir sau cu nişte agrafe speciale, simplă sau în mai multe straturi, ascunsă într-un fel de punguţă numită bursă ori ba, până la cicatrizarea definitivă ea reprezintă un punct slab la nivelul peretelui intestinal.

În medie, organismul sigilează definitiv cusătura făcută de chirurg în peretele intestinal după 3 săptămâni, dar intervalul creşte dacă pacientul este în vârstă, dacă are şi alte boli asociate (diabet, insuficienţă cardiacă severă etc). Pentru a nu se produce rupturi la acest nivel, situaţie în care materiile fecale ar ieşi în abdomen (fistulă cecală sau fistulă stercorală), timp de 3 – 4 săptămâni postoperator trebuie evitată distensia bruscă a colonului, printr-un regim alimentar corespunzător. La tineri, mai ales după apendicite acute necomplicate, cicatrizarea este mult mai rapidă şi regimul alimentar mai puţin strict. Regimul după operaţia de apendicită este cu atât mai sever, cu cât afecţiunea a fost mai gravă şi intervenţia chirurgicală mai complexă, pacientul mai în vârstă şi numărul bolilor asociate mai mare. Ca atare, ce poate mânca pacientul după operaţie trebuie stabilit clar de chirurg, regimul fiind adaptat fiecărui pacient în parte.

Apendicele este situat în apropierea locului în care materiile fecale ajung în intestinul gros. La acest nivel ele au consistenţă semilichidă şi sunt un amestec de resturi alimentare nedigerate, bilă, mucus, apă şi bacterii. Bacteriile descompun aceste reziduuri fie prin fermentaţie, ca în cazul glucidelor, fie prin putrefacţie, ca în cazul proteinelor.  Unele din substanţele rezultate pot fi iritante pentru intestin, care încearcă să scape de ele, de unde şi scaunele mai dese.

Sutura dupa rezectie intestinala

Zahărul, de exemplu, nu ajunge în mod normal până în colon, fiind absorbit în intestinul subţire. Dacă însă cantitatea de zahăr ingerată depăşeşte capacitatea de absorbţie a intestinului, va trece în intestinul gros, unde va genera rapid cantităţi imense de gaz. La fel se întâmplă dacă mâncăm proteine ori grăsimi în exces –  vor ajunge în colon, unde vor fi descompuse, generând cantităţi mari de gaz. Pe de altă parte, există alimente care nu pot fi digerate integral în intestinul subţire (fibrele celulozice, anumite substanţe înrudite cu amidonul – pulpa fructelor, rădăcinoasele, cartofi, fasole şi mazăre boabe etc), dar sunt rapid descompuse în intestinul gros, conducând la acelaşi rezultat: destinderea rapidă şi severă a acestuia din cauza gazelor, percepută de pacient ca balonare rapidă şi dureroasă.

Concret, în primele 24-48 de ore de la operaţia de apendicită pacientul consumă lichide (supă, ceai uşor sau deloc îndulcit, apă) ori alimente semilichide (iaurt). După reluarea tranzitului intestinal (emite primele gaze), se adaugă progresiv alimente mai consistente, dar care lasă puţine reziduuri: ou, carne slabă, puţin orez sau brânză (ultimele în cantităţi mici, pentru a nu provoca  o constipaţie), puţin măr copt fără sâmburi sau coajă,  o jumătate de banană ş.a.m.d. Cantitatea totală de alimente trebuie fracţionată în mai multe prize reduse cantitativ, ideal în 3-4 mese principale şi 2-3 gustări. După eliminarea primului scaun, regimul alimentar devine mai puţin strict, chiar dacă au trecut doar 3-4 zile de la intervenţie. Este totuşi recomandabil ca pacientul să nu consume încă dulciuri, fructe crude sau preparate cu  mult zahăr, fasole şi mazăre boabe, varză, salate de crudităţi, grăsimi în exces şi prăjeli. Alimentele cunoscute ca fiind prost tolerate încă dinainte de operaţie trebuie evitate.  Poate cea mai bună garanţie că intestinul gros se va vindeca fără probleme este menţinerea unui tranzit intestinal regulat (un scaun zilnic). După 2-4 săptămâni, obiceiurile alimentare ale pacientului revin progresiv la normal, el urmând exact aceleaşi reguli de alimentaţie sănătoasă pe care ar trebui să le respecte toată lumea.

Comentarii (348)

Dr. Teodor Buliga "Odată admis printre membrii profesiunii de medic mă oblig solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii. Îmi voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate. Sănătatea pacienţilor va fi prima mea grijă. Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană."
Extras din Jurământul lui Hippocrate