Arhiva | Ianuarie, 2012

Poate fi amanata operatia de apendicita acuta?

Taguri: , , , ,

Poate fi amanata operatia de apendicita acuta?

Postat in 30 Ianuarie 2012 de Dr. Teodor Buliga

Datorită complicaţiilor potenţial letale, apendicita acută a fost considerată dintotdeauna o mare urgenţă chirurgicală. Şcoala românească de chirurgie recomanda tradiţional ca un pacient internat cu apendicită acută să nu rămână neoperat până la următorul apus sau răsărit de soare. Cu alte cuvinte, apendicectomia trebuie făcută imediat, intervalul scurs de la internare netrebuind să depăşească în niciun caz 12 ore. Iată că un studiu care a analizat retrospectiv 33.000 de cazuri de apendicită acută operate în Statele Unite nu a constatat nicio diferenţă din punct de vedere al rezultatelor postoperatorii între pacienţii care au fost operaţi imediat şi cei la care intervenţia a fost amânată peste 12 ore. În intervalul scurs de la internare au putut fi efectuate tratamente, investigaţii, corecţii ale unor parametri, fără ca amânarea intervenţiei chirurgicale să fi acţionat în defavoarea pacientului.

Sursa: http://www.medscape.com

Comentarii (67)

Anestezia generala in chirurgie

Taguri: , , , , , ,

Anestezia generala in chirurgie

Postat in 29 Ianuarie 2012 de Dr. Teodor Buliga

De ce anestezie „generală”?

Anestezia generală (AG) este o stare de comă profundă indusă medicamentos, în timpul căreia pacientul doarme şi nu simte durerea. Pe durata AG el nu se poate mişca, muşchii i se relaxează, anumite funcţii vitale încetinesc, fără ca pacientul să îşi aducă ceva aminte despre ceea ce i s-a întâmplat în tot acest interval. Cu alte cuvinte, anestezia generală asigură hipnoza (somnul), analgezia (lipsa durerii), amnezia (lipsa memoriei), imobilitatea şi relaxarea musculară care permit desfăşurarea intervenţiei chirurgicale în condiţii optime.

Cum se obţine o anestezie generală?

AG se poate realiza prin injectarea intravenoasă a unor medicamente (AGIV) sau prin inhalarea unor gaze cu efect anestezic. Acestea pot fi administrate fie pe o mască specială, fie pe un tub care este introdus în trahee, spre plămâni, caz în care vorbim de anestezie generală cu intubaţie orotraheală (AGIOT). Şi în timpul AGIOT sunt însă injectate intravenos diferite substanţe, pentru a completa anestezia sau pentru a modifica anumiţi parametri vitali.

Există anestezie generală fără „respiraţie artificială”?

Da. Pacientul este conectat la un aparat care „respiră” pentru el doar dacă anestezia este atât de profundă, încât activitatea centrilor respiratori din creier este temporar abolită. De regulă, în AGIV nu este necesară intubarea pacienţilor: dozele uzuale de anestezic nu inhibă total centrii respiratori, anestezia fiind superficială. În acest caz, pacientul se va trezi la scurt timp după ce administrarea medicamentelor respective va fi oprită.

„Ce pot mânca înainte de o anestezie generală”?

În timpul anesteziei generale, reflexul de deglutiţie, de „înghiţire”, dispare şi conţinutul stomacului ar putea fi aspirat în plămâni,  provocând o afecţiune foarte gravă. Ca atare, pacientul nu mai are voie să bea lichide, nici măcar apă, cu minim două ore înainte de anestezia generală. Cu cel puţin 6 ore înainte el nu are voie să mănânce alimente solide, dar ideal ar fi ca acest interval să fie prelungit. În cazul în care este necesară o intervenţie chirurgicală de urgenţă şi pacientul a mâncat recent, se goleşte stomacul pe un tub înaintea inducerii anesteziei. Ca măsură suplimentară de protecţie, sonda endotraheală este prevăzută cu un balonaş special, prin umflarea căruia este împiedicat refluxul secreţiilor gastrice în plămâni.

Ce pregătiri prealabile presupune o anestezie generală?

Preoperator, pacientul este consultat obligatoriu de un medic anestezist, în cadrul unui consult preanestezic. Investigaţiile necesare depind de vârsta pacientului, de prezenţa altor boli asociate, de amploarea intervenţiei chirurgicale şi implicit de durata anesteziei generale. Uzual, pacientului i se recoltează analize de sânge (hemogramă, glicemie, probe renale, teste de coagulare, grup sangvin etc.), i se efectuează un control radiologic pulmonar şi o electrocardiogramă (EKG). Uneori, pacientului îi mai pot fi montate un cateter epidural (pentru controlul postoperator al durerii) sau un cateter venos central (pentru acces rapid şi sigur în sistemul circulator). Eventualul tratament medicamentos urmat anterior (pastile de tensiune sau diabet, de exemplu) va fi administrat numai la indicaţia medicului anestezist. Pacientului i se pot efectua şi manevre impuse de intervenţia chirurgicală la care va fi supus: îndepărtarea pilozităţii, clisme evacuatorii etc.

„Pot pleca acasă imediat după o anestezie generală”?

Depinde de anestezie şi de intervenţia chirurgicală. Chiar în cazul unor intervenţii mici, desfăşurate sub anestezie generală de scurtă durată (AGIV), persistă la trezire o stare de ameţeală, de somnolenţă. Pacientul poate pleca acasă de îndată ce medicul anestezist constată reintrarea în parametrii normali a funcţiilor vitale, dar nu va putea conduce imediat maşina, de exemplu. După AGIOT se recomandă supravegherea de specialitate timp de minim 24 de ore.

Comentarii (284)

Anestezia locala in chirurgie

Taguri: , , , , , ,

Anestezia locala in chirurgie

Postat in 29 Ianuarie 2012 de Dr. Teodor Buliga


Ce este anestezia locală (AL)?

Reprezintă injectarea de anestezic direct în locul unde urmează a fi efectuată manevra chirurgicală. Uneori anestezicul se injectează la mică distanţă de viitoarea incizie, pe laturile unui romb care încadrează zona. Când intervenţia se adresează pielii sau grăsimii subcutanate, este sufiecientă injectarea anestezicului în sau imediat sub tegument, ţesutul adipos fiind practic lipsit de receptori pentru durere. Când tăietura va trece prin mai multe planuri (fascii, muşchi), atunci AL se face strat cu strat. În cazul degetelor, injectarea de anestezic se face la baza lor, pe ambele feţe laterale, chiar dacă leziunea de tratat se află la vârf.

Ce substanţe se folosesc pentru anestezia locală?

Anestezicul trebuie să blocheze eficient transmiterea impulsurilor provenind de la receptorii durerii. Cel mai frecvent se utilizează xilina (lidocaină), în concentraţie de 1%. Întrucât xilina dilată capilarele şi trece rapid de la locul injectării în circulaţia sangvină, se poate folosi adrenalină în concentraţii infinitezimale pentru a contracta capilarele, prelungind astfel durata anesteziei. Alte anestezice – bupivacaina (Marcaină), ropivacaina (Naropin) – rezistă mai mult la locul injectării, dar sunt scumpe. În cazul acestora, injectarea de adrenalină nu este necesară.

Cât durează analgezia în anestezia locală?

Depinde de tipul, cantitatea şi concentraţia anestezicului, de locul injectării lui, de vascularizaţia locală etc. Pentru xilină, efectul anestezic trece după un interval care variază de la un sfert de oră la două ceasuri. Intervalul este mai scurt dacă prin manevra chirurgicală este favorizată scurgerea lidocainei de la locul injectării, în AL efectuate în zone bine vascularizate (mână, faţă) sau puternic inflamate. Bupivacaina asigură absenţa durerii pe o perioadă mai mare ca xilina, analgezia atingând chiar 6-8 ore pentru ropivacaină. După trecerea efectului AL, durerile sunt în general suportabile şi se ameliorează prompt la administrarea orală de antialgice uzuale (ibuprofen etc).

Este adevărat că anestezia locală nu prinde deloc în infecţii?

Nu. Unele substanţe descărcate local în infecţii irită terminaţiile nervoase periferice (aşa se explică de ce zona inflamată doare continuu). Ca atare, este nevoie de cantităţi şi concentraţii mai mari de anestezic pentru a obţine analgezie. În plus, infecţiile provoacă deschiderea capilarelor din zonă (de unde culoarea roşie şi senzaţia de pulsaţie locală). Prin urmare, sângele spală mai rapid anestezicul de la locul injectării, durata efectivă a anesteziei scăzând semnificativ. Prin injectarea anestezicului la periferia zonei inflamate se evită de regulă toate aceste neajunsuri.

În ce operaţii se foloseşte anestezia locală?

AL se practică în cazul celor mai multe leziuni ale pielii şi ţesutului subcutanat: tăieturi, abcese, tumori (cu excepţia melanomului malign, unde este contraindicată). Chistele sebacee, criptonichia şi panariţiile degetelor, lipoamele, hematoamele pot fi operate cu AL. Paracenteza abdominală (extragerea de lichid prin puncţie), toracocenteza şi pleurostoma (introducerea unui dren în torace, pentru evacuarea de aer ori lichid), anumite manevre mici pe rinichi, ficat sau glanda mamară, montarea de catetere în vase sau a cateterelor de dializă peritoneală se fac de regulă cu AL. AL poate fi folosită şi în intervenţiile mai mari – apendicetomie sau cura herniei inghinale, de exemplu – dar numai în situaţii excepţionale.

Comentarii (417)

Varicocelul – operatie clasica sau laparoscopica?

Taguri: , , , ,

Varicocelul – operatie clasica sau laparoscopica?

Postat in 29 Ianuarie 2012 de Dr. Teodor Buliga

De ce apare varicocelul?

Varicocelul reprezintă dilatarea anormală a venelor testiculare, cu alte cuvinte varice ale testiculelor. Apare preponderent la bărbaţii care stau mult în picioare (militari etc), în majoritatea cazurilor la nivelul testiculului stâng. Testiculele se formează lângă rinichi, de unde coboară în scrot până la naştere, dar vasele testiculare rămân legate de abdomen pentru tot restul vieţii. Vena testiculului stâng se varsă în vena renală stângă, perpendicular pe ea, şi nu oblic în vena cavă, ca pe partea dreaptă. Venele testiculare nu au valve care să împiedice refluxul gravitaţional al sângelui, ca atare, în poziţie verticală, pe stânga apare un reflux sangvin din circulaţia renală.

Cum se manifestă varicocelul?

Iniţial printr-o senzaţie de tensiune în testiculul stâng, apărută la mers sau după ortostatism prelungit (stat în picioare). Cu timpul jena este percepută chiar în poziţie orizontală, extinzându-se pe traiectul funiculului spermatic („cordonul” care leagă testiculul de abdomen). Testiculul pare la început mai mare, cu dilataţii venoase neregulate palpabile prin peretele scrotal. Treptat, varicozităţile ajung să se extindă şi la scrot, în timp ce testiculul propriu-zis se poate atrofia.

De ce trebuie operat varicocelul?

Testiculul îşi îndeplineşte misiunea numai la temperaturi scăzute, de aceea şi coboară în afara abdomenului înainte de naştere. Producerea spermei se desfăşoară optim la 32-34 de grade, pentru asigurarea cărora testiculul şi-a creat mecanisme proprii de răcire. Unul din ele presupune îmbrăcarea arterei testiculare într-un manşon de vene conţinând sânge deja răcit. Circulând în contracurent cu sângele venos, sângele arterial va ajunge „prerăcit” la destinaţie. În varicocel mecanismul este alterat prin stagnarea sângelui venos, astfel încât testiculul afectat se „încinge”. Producţia de spermă scade, ajungându-se în timp la atrofie testiculară şi infertilitate secundară.

Cum se operează varicocelul?

Scopul intervenţiei este întreruperea comunicării dintre vena renală stângă şi vena testiculară de aceeaşi parte. Testiculul nu este afectat, pentru că are posibilităţi multiple de deviere a circulaţiei venoase. Clasic, ligatura venei/venelor testiculare se face printr-o incizie în fosa iliacă stângă sau la baza scrotului (procedeu Ivanissievich). Este o intervenţie de mică amploare, efectuată sub rahianestezie sau, mai rar, sub anestezie locală, cu riscuri minime. Modern, venele testiculare sunt interceptate laparoscopic în abdomen, obligatoriu sub anestezie generală. Recent, au fost introduse în practică două noi procedee: embolizarea (printr-un microcateter, vaselor li se pune “un dop”, sub control radiologic) şi varicocelectomia microscopică subinghinală (o variantă avansată a tehnicii clasice).

Care sunt avantajele procedeului laparoscopic faţă de procedeul Ivanissievich?

Imaginea laparoscopică este mărită de câteva ori, permiţând identificarea cu acurateţe a venelor testiculare, cliparea şi secţionarea lor. Procedeul implică trei incizii de 0,5-1cm la piele, muşchii fiind disociaţi şi nu secţionaţi. Ca atare, recuperarea după operaţie este rapidă. Cura varicocelului bilateral se poate realiza laparoscopic fără alte incizii suplimentare. Intervenţia durează maxim 15 minute, ceea ce face ca efectele secundare ale anesteziei generale să nu se manifeste postoperator aproape deloc. În plus, studii comparative au arătat că efectele secundare sunt mai rare în procedeul laparoscopic şi riscul de secţionare accidentală a arterei testiculare minim. Trebuie însă menţionat că din punct de vedere al ratei de recidivă, unele studii indică un avantaj net pentru tehnica microscopică subinghinală.

Există complicaţii după operaţia de varicocel?

Rar, este semnalată apariţia de lichid în jurul testiculului operat (hidrocel). Apare mai ales după cura unui varicocel avansat, care a alterat deja întregul drenaj venos al testiculului respectiv. Hidrocelul poate fi rezolvat prin procedee chirurgicale simple. De regulă, cura varicocelului duce la ameliorarea spermatogenezei şi a spermogramei după câteva luni-un an, cu condiţia ca testiculul să nu fie deja afectat ireversibil, caz în care efectul funcţional al intervenţiei este nul. Recidiva apare din cauza prezenţei altor surse de reflux venos, care nu sunt întrerupte prin abord laparoscopic.

Comentarii (1,583)

Dr. Teodor Buliga "Odată admis printre membrii profesiunii de medic mă oblig solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii. Îmi voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate. Sănătatea pacienţilor va fi prima mea grijă. Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană."
Extras din Jurământul lui Hippocrate